Editura Sigma

Mintea secolului al XXI-lea
și cum se formează ea

„Mintea sintetizatoare – Memoriile creatorului teoriei inteligențelor multiple”, cea mai nouă carte semnată de Howard Gardner, a apărut la Editura Sigma!

Plecând de la afirmația fizicianului Murray Gell-Mann, câștigător al Premiului Nobel, care spunea că „în secolul al XXI-lea, cel mai important tip de minte va fi mintea sintetizatoare”, Howard Gardner examinează conceptul de „minte sintetizatoare”.

Volumul poate fi comandat aici: https://editurasigma.ro/product/mintea-sintetizatoare-memoriile-creatorului-teoriei-inteligentelor-multiple/ .

Memoriile creatorului teoriei inteligențelor multiple este un demers literar prin care autorul analizează dezvoltarea sa intelectuală și munca sa în domeniul inovației, reflectând la felul în care ele au contribuit la formarea propriei sale minți – despre care Howard Gardner spune că este o minte sintetizatoare. Howard Gardner definește mintea sintetizatoare drept „capacitatea de a înțelege o cantitate mare de informații, de a reflecta asupra lor, și de a le organiza într-un mod care să vă fie util, și (dacă aveți capacitatea și norocul) care să se dovedească util și altora.” Într-o lume despre care IDC anticipa că va ajunge în 2025 să producă 175 de zettabytes de informație – ceea ce echivalează cu înconjurarea de peste 222 de ori a Pământului cu DVD-urile pe care s-ar înregistra această informație sau cu descărcarea ei în 1,8 miliarde de ani la viteza actuală medie a conexiunilor internet – avem nevoie disperată de oameni capabili să găsească „ modalități de a aranja și a rearanja datele respective, până când găsesc o soluție adecvată, exactă, comunicabilă și, ca un bonus, plăcută din punct de vedere estetic”, după cum îi definea Gardner pe „sintetizatori”.

Autorul împărtășește câteva considerații interesante cu privire la originile minții sintetizatoare, făcând apel atât la exemplul personal, cât și la alte minți ale unor personalități care s-au remarcat în istoria umanității. Cititorul care se va aventura în călătoria cunoașterii acestei noi lumi va fi în posesia unei nave cu un tablou de bord complet funcțional: va ști ce este și ce nu este o minte sintetizatoare, o va putea clasa în relații clare și corect formulate față de celelalte tipuri de minți definite de Gardner, va ști ce o alimentează și o susține, va dispune chiar și de o anticipare a direcțiilor în care s-ar putea dezvolta în funcție de evoluția contextului general.

Dacă mintea sintetizatoare va fi cel mai important tip de minte în acest secol, va putea oare societatea românească „să ardă” etape – așa cum a mai făcut-o, la nivel tehnologic, de pildă – și să pregătească astfel de minți? Pentru a formula un răspuns, de un interes aparte se vor bucura considerațiile autorului cu privire la „educarea pentru sintetizare” – adică a modului în care am putea instrui elevii în această capacitate esențială „sistematic și cu abilitate”. Instructorii ar putea modela actul de sintetizare pentru elevii lor; ar putea să direcționeze elevii să analizeze sinteze de succes precum și pe cele care au mai puțin succes; să atribuie „provocări de sinteză”, astfel încât elevii să poată avea experiența de sinteză pentru ei înșiși, depășind granițele literaturii existente sau a rezultatelor experimentale deja asigurate. Vom descoperi că există o multitudine de feluri de a sintetiza, de adâncimi diferite și în domenii diverse.

Oricum ar fi, abilitatea de a sintetiza se poate cultiva și poate fi antrenată independent de puterea de a cumpărare și de PIB, ceea ce dă o șansă copiilor cuprinși în sistemul de învățământ românesc la o competitivitate similară cu a celor din Statele Unite sau din alte țări cu economii extrem de dezvoltate.